De la 10 ani, in strada pentru a protesta

N-am avut niciodata o pasiune deosebita pentru politica. Desi,precizez  ca am fost impresionata de ceea ce se petrece acum in strada. Dar n-am sa detaliez pe tema asta prea mult pentru ca deja s-au comentat destule si s-au inteles putine.

Sunt doua lucruri pe care vreau sa le mentionez:

1.      despre acei oameni , care fara prea multa cultura s-au apucat sa comenteze despre acest subiect, pe un ton plin de dezgust, scarba, indiferenta. S-au pus intrebari precum “pentru ce naiba se agita astia ma?” “da ce, ei  nu au ce face acasa, de ce se agita?”. As da eu un raspuns la asta, si as spune ca poate au iesit in strada ca sa  lupte pentru ceva mai buna, sa nu mai planga maicata seara ca nu are ce sa-ti dea de mancare, ca ceri bani ca disperatul in fiecare zi, ca singura ta grija e sa te spargi prin spatele vreo unui bloc, iar ai ai tai trebuie sa te intretina. As mai putea spune, ca daca esti atat de idiot, incat sa nu intelegi macar asta, ai putea macar sa nu mai pui astefel de intrebari. Uneori tacerea te face sa pari mai destept.

2.      despre un pusti, de 10 ani, elev in clasa a IVa  care i-a spus mamei ca merge la joaca, dar de fapt s-a dus la protest. A venit apoi la televiziune, si a vorbit atat de clar cum ca presedintele ne triseaza, toti cei care sunt la conducere sunt niste hoti care in loc sa aiba grija de popor se gandesc doar la ei insisi si cum nu i-a fost frica sa mearga sa lupte alaturi de ceilalti , desi unii l-au indemnat sa mearga acasa, pentru ca este prea mic. Era mandru ca cineva a avut atata incredere in el incat i-a dat sa fluture drapelul. Pentru prima data am citit sinceritatea pe chipul cuiva. Pe un astfel de om, desi are 10 ani, eu l-as aprecia; nu pe cei care lupta pentru mai bine din fata monitorului, cu like-uri pe facebook, stand comod in pat.

<<Îngerii mor de ispita din lume

și cine ajunge, hai spune-mi, în rai? >>