monolog

23/04/2010

 asta nu e despre noi. asta e despre mine.sau poate ca intotdeauna a fost vorba numai despre mine.

asta nu este pentru a impresiona pe cineva ,ci pentru mine.

asta e despre atitudinea mea .e despre ceea ce sunt cu adevarat si ceea ce simt.

despre cum nu-mi bat joc de oameni sau de ceea ce sunt ei.

despre cum am putut mereu sa iert ,despre cum unii au profitat de asta.dar nu am putut sa uit.despre cum altii m-au lasat balta.

asta e despre tot ce am primit si as fi dat inapoi;tot ce am avut dar am pierdut,despre tot ce as fi putut avea,dar nu s-a implinit.

e despre alegerile mele.despre prietenii pe care ii mai am,despre cei pe care i-am pierdut ,dar la care m-as intoarce oricand,despre cei pe care as vrea sa-i am dar nu lupt pentru ei.

asta e despre muzica pe care o ascult ,despre felul meu de a ma comporta si exprima.

asta e despre tot ce a ramas din mine.

depre nesimtirea care creste inauntru meu si care ma cuprinde tot mai mult.

despre cum as fi putut fi dar nu am ajuns.

e despre felul in care as prefera sa nu am atata nevoie de oameni,de felul lor de a iubi sau de ceea ce e in ei

asta e despre toata curiozitatea mea care naste zeci si zeci de intrebari pentru oameni.tu ai avea rabdare sa-mi raspunzi la toate?

asta e despre visele mele

despre gustul tuturor tot mai acru .sau asa sunt eu de fapt si de-abea acum inteleg

aste este despre lasitatea oamenilor de a spune ceea ce simt si cred cu adevarat

asta e despre bucuria din ochii mei

asta e despre tot ce am ferit pana acum ,dar nu mai pot ascunde

asta e despre felul in care as fi vrut sa ma cunosti.e ce as fi vrut sa stii  despre mine

despre rabdarea de ai asculta pe altii

dorinta de uitare si puterea de amintire?

asta e despre cate ar mai fi putut fi

Anunțuri

genericul final

06/04/2010

 [orice asemanari cu evenimentele reale sunt total intamplatoare]

-uite,nu stiu cum ce sa spun…nu stiu cum sa ti-o spun de fapt.ne-am vazut tot mai rar in ultima vreme,am vorbit tot mai putin…e ciudat.

-stiu.

-atat ai de spus?

-pai nu stiu ce as putea sa spun…nici nu stiu ce ar mai fi de spus.

-vrei sa incerci macar ?vrei sa te prefaci macar putin ca-ti pasa?

-imi pasa,dar..

-dar ce?uite,hai sa te ajut.mai…simti ceva pentru mine?adica te mai incanta catusi de putin ideea de a mai sta cu mine,de a ma mai tine in brate,de a ma saruta?

-nu e evident?

-evident ca ce?ca nu?asta da!
-nu inteleg unde vrei sa ajungi…dar evident ca inca tin la tine…

-dar?…

-de ce naiba trebuie sa fie mereu si un dar?

-nu este mereu;doar acum.uite,stii,inca tin la tine…dar mi se pare ca pentru tine nu mai e la fel.parca te-ai plictisit de mine,de noi.

-nu cred ca e asa.

-nu crezi?da tu ce stii?ce ti se pare ca-s eu aici?cineva de care azi ai chef,si maine poate nu?nu-mi place asa,iar tu stii asta.sau cel putin ar trebui sa stii.

-dar stiu.

-si atunci de ce mama ma-sii e asa de greu sa-mi zici ce crezi sau ce simti?asta daca mai simti ceva.nu vreau sa devin o rutina pentru tine,sa fiu tipa la care te intorci mereu dupa ce te-ai bucurat de alta.nu sunt doar o pereche de sani pe doua picioare!

-credeam ca stii ca nu asta reprezinti pentru mine…

-nu mai stiu nimic acum.si nici nu mai cred nimic.nu stiu nici macar daca mai cred in noi.

-atunci…ce rost mai are?

-vrei sa se termine?

-nu..nu cred..inca nu pot..nu pot renunta inca la tot ce e aici,la tot ce inseamna noi.pentru tine e chiar atat de usor sa renunti?

-daca mi-ar fi fost usor nu mai eram acum aici cu tine,purtand discutia asta idioata si incercand sa te inteleg! poate totusi hotarasti ce vrei sa faci,folosind mai mult de doua cuvinte si fara texte lacrimogene.

-cred ca si stiu deja! inca te vreau doar pentru mine…

-doar crezi?

pun pariu ca nu!

02/04/2010

ai observat vreodata cum tinerii pentru a folosi telefonul folosesc degetul mare al mainii iar batranii pentru a raspunde sau a face ceva ,pe cel aratator?

adica ce? degetul mare devine impotent odata cu varsta ?