Ştiu că nu am fost corectă când am ales să scriu despre tine. Dar o să se găsească unii care să înţeleagă ce spun. În mine se strigă după tine „mai stai”, dar rostesc mult prea speriată „poti face ce vrei”. Dar mi-e frică că dacă ai să închizi ochii ai să te pierzi. Şi cel mai probabil în tine însuţi. Şi ai să simţi că nu mă mai poţi ţine lângă tine. În mine se nasc razboie, în tine se distrug vise. Nu prea ne ajuţi.

Mi-e dor.

26/12/2010

Mi-e dor.

Mi-e dor de tine şi de noi, de amintirile noastre.

Mi-e dor de când stăteam în pat şi nu făceam nimic. Sau făceam. Dar măcar eram împreună.

Mi-e dor să mă uit în albumele tale vechi.

Mi-e dor de conversaţiile alea lungi şi despre orice.

Mi-e dor de-a recunoaşte ce simt.

Mi-e dor de nopţile lungi, petrecute împreună, în orice mod.

Mi-e dor de vodca mea de zi cu zi şi gustul tău.

Mi-e dor de ochii ce mă priveau îndelung doar pentru că ştiau că asta mă face să mă simt mică şi neajutorată.

Mi-e dor de corpurile noastre apropiate, unite, calde.

Mi-e dor să mă ţii în braţe şi sa mă săruţi pe frunte spunându-mi să mai stau. Măcar puţin.

Mi-e dor să nu te las sa dormi doar pentru că prezenţa ta imi face mie bine.

Mi-e dor de fanteziile noastre.

Toată activitatea asta, toate pizdutele care nu au treabă, totul, îmi consumă prea mult din energie. Şi simt că am să ajung foarte curând într-un punct în care nu o să-mi mai pese nici măcar de cei mai dragi oameni. Iar asta a început deja. Şi a început prin a mă plânge de fiecare lucru pe care îl faci. Începe prin nemulţumire. Nu mai pot. Nu vreau să mai fiu eu singura care se străduieşte să fim fericiţi. Nu fericirea tuturor depinde de mine. De fapt, a nimănui nu depinde de mine. Nu eu sunt cea care trebuie să tot încerce să se abţină, să fie calmă, să nu înjure printre dinţi, să se poarte frumos şi să vă facă pe voi fericiţi!
Nu mie ar trebui să-mi pese atât de mult de cei din jur.

S.

19/12/2010

Spune-mi ce simţi, când simţi, când te prefaci, când nu eşti tu. Sau chiar nu mai ştii cum e sa fii tu. E greu să-ţi laşi gândul liber, e greu sa spui ceea ce crezi nu ce e mai bine de spus. Daca nu ai încerca sa blochezi asta, ţi-ai da seama ca sentimentele tale pentru ea sunt reale. Dar daca crezi ca gândurile-ţi sunt incerte, e nevoie sa o săruţi din nou ca să-ţi dai seama.

Nu ai nevoie de un gând incert. El nu te poate lăsa să-ţi dai seama ce-ţi face bine. El e dictat de conştiinţă sau orgoliu. De fapt, nici nu mai contează ce e bine. Ce e bine pentru cei din jurul tau.

Faptul că măcar uneori ii simţi lipsa, înseamnă ca ai făcut o greşeală, iar gândurile tale erau si atunci incerte. Şi nu te-au ajutat. Dar aici nu e vorba de greşeli. Pentru ca încă mai greşeşti.

Uită-te mai încolo, uită-te dincolo de tine, de locul in care ţi-ai oprit privirea, dincolo de cei care fac doar cum vrei tu. Exista oameni cu voinţă proprie. Ai uitat si asta. Aminteşte-ţi ca viaţa ta-i un poligon, in care ţi-ai uitat tinta.

De acum, numai tu contezi. Numai tu îţi poţi da seama daca, după atâta timp vei mai putea găsi ce ai dat de mult de-o parte.

 

<<Si dacă după tot ce ţi-am spus, n-ai înţeles nimic –
De fapt trebuia să simţi, nu să-nţelegi –
Dacă după tot ce-am făcut, nu-nsemn nimic pentru tine,
De ce nu vrei sa ma dezlegi?
Să plâng – nu-ncerc,
Să-ncerci – nu ştii,
Să ştiu – nu vreau,
Să vrei – nu poţi.
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai ştiu nimic>>

 

Oare? Oare chiar toate sunt la fel? Nu-ţi aminteşti nimic special din cele dinainte?

Sau poate eşti prea ignorant şi astfel toate par la fel. Dar nu! Nimic nu e la fel. Nici măcar iarnă. Ea e mai specială decât orice altceva. Ea te face să-ţi dai seamă că te-ai schimbat, că unele au trecut, iaraltceva va veni. Poate ceva mai bun.De fapt, aşa e regula nu? Acel ceva mai nou e mai bun decât orice a fost înainte. Poate doar prin faptul că e nou.că nu ştii nimic despre el, că ai avea şansa să-l explorezi, să afli mai multe despre el, lucruri pe care sunt convinsă că tu crezi că le ştii despre cel de dinainte. Dar nu. Iarna e prea scurtă ca să-ţi spună toate secretele ei.

Iubeşte iarna. Iarna, iubeşte-mă pe mine!