Fragment

27/01/2011

Indiferenţi acum, iubitori doar în doi, sfioşi în întuneric, copii. Aşa suntem. Aşa vom fi mereu.
Vinovat de iubire în tăcere, arogant cu cei din jur, neiertător cu cei iubiţi. Incontestabil doritor, însetat de trup, de nepotolit în sărut.

Anunțuri

Puzzle

26/01/2011

Dar dacă fiecare zi, ar fi asemenea unui puzzle, în care găseşti o nouă piesă, iar pe altele le pierzi, crezi că ai putea rezolva ceva, că ai putea afla imaginea din final? Răspunsul.

În fiecare zi ei îţi răspund la o întrebare, şi te fac să te gândeşti la multe altele. De fiecare dată când ai să închizi ochii şi ai să îţi aduci aminte de una din piesele pierdute, pentru care va trebui să lupţi din nou, mai mult ca niciodată. Întotdeauna ceva pierdut este ceva mai valoros decât ceva ce ai deja. Întotdeauna ce ai este mai puţin important decât altceva pentru care îţi găseşti să lupţi.

În fiecare zi va fi cineva care să te facă să ai îndoieli în legătură cu locul piesei în puzzle.

Dar niciodată, tu nu va trebui să te gândeşti că va trebui să renunţi la o piesă pentru a fi mai fericit. Fericirea ta depinde de fiecare parte din întregul tău puzzle. Toate, la un loc, unite, te vor ajută să-ţi dai seama care e răspunsul.

 

A devenit o obişnuinţă să-l am lângă mine, şi tot pentru mine a devenit un defect să-l am aproape, de parcă dacă nu ar fi fost, eu aş fi fost perfectă. Dar nu aş fi fost. Am greşit şi am să continui să greşesc faţă de toţi oamenii care trec prin viaţă mea. Probabil de asta unii au ales să plece, iar eu am ales să-i laş să plece. Nu m-a deranjat niciodată asta. Nu m-a deranjat că ei au renunţat la mine, şi eu am făcut asta cu mulţi alţii, aşa le-ar fi fost mai bine.
Am vrut doar să nu fiu judecată. Sau măcar nu judecată greşit. Nu judecată pentru ceea ce simt. Asta de obicei nu pot controla!

 

<<Spune-mi tu, daca e bine tot ce ai facut
Spune-mi tu, de ce mai plangi daca asta-i vrut>>

Nici de data asta

23/01/2011

O vezi zâmbit fals în braţe tale.şi totuşi nu renunţi la ea.

Oricâtă durere ai ascunde sub gene. Oricât te-ai putea lipsi de ea, întorcăndu-te mai apoi la cineva cu adevărat drag, cineva la care nu revii din cauza celorlalţi. Oare ceilalţi merită mai mult decât ea? Se pare că da!
Se pare că ai fi în stare să renunţi la orice, chiar şi la fericirea ta, pentru ei. Dar totuşi cine sunt ei? Ei sunt doar nişte marionete, doar nişte figuri, ignoranţi, în care ai mai multă încredere decât în tine insuti. Şi totuşi ai vrea să nu mai existe lume, să rămâneţi doar doi.
Faţă de tine, vocea din capul ei care nu o lasă să facă ceea ce îşi doreşte, nu e orgoliul, ci conştiinţa.

 

<<Gandul ma poarta, ma duce departe de lume, in loc fara cer

Ma-ndeamna sa-mi vreau fericirea dincolo de tine, sa zbor sau sa pier

Fii gata in clipa ce vine, un zambet sa-mi dai

Mai spune-mi din taine marunte ce zguduie lumea, cu mine mai stai>>

♥       pentru că le place să ne dea speranţe inutile, de dragul de a ne da speranţe, sau de a-şi exersa talentul

♥       pentru că nu le place să bem mult, sau cel puţin, nu ne apreciază pentru asta

♥       pentru că au un farmec aparte atunci când ne privesc şi se gândesc că ar putea ajunge în pat cu tine; pentru că nu toţi sunt aşa

♥       pentru că există bărbaţi care nu se opresc cu analiza trupului unei femei la buze, sâni,fund, coapse

♥       pentru că nu e chiar uşor să îi cucerim cu adevărat, sau să îi păstrăm lângă noi

♥       pentru că reuşesc să facă lucrurile dedicate femeii la fel de bine şi poate chiar mai bine

♥       pentru că este minunat să îţi vezi iubitul gătind doar pentru a-ţi demonstra că şi el poate

♥       pentru că au o plăcere nebună să te privească atunci când te apleci peste xerox la birou sau la dulăpiorul de jos unde parcă toate sunt acolo intenţionat

♥       pentru că bârfesc la fel de mult ca noi, dar nu recunosc...

♥       pentru că se laudă cu jobul, cu maşina, cu iubita, soţia, amanta lor de câte ori au ocazia

♥       iubim bărbaţii care ştiu că o mângâiere valorează cât o mie de cuvinte dulci

♥       pentru că ştiu să-ţi protejeze mână de frig

♥       pentru că unii adoră să ne vadă dimineaţa ciufulite, nemachiate şi bombănind că noaptea a fost prea scurtă

♥       pentru că se supără atunci când suntem privite de alţi bărbaţi

♥       pentru că toate discuţiile şi certurile inutile se nasc din lucruri mărunte

♥       pentru că împăcarea pentru unii înseamnă sex

♥       pentru că în copilărie, băieţeii erau cei de treabă care ne lăsau să jucăm fotbal şi baschet cu ei..

♥       pentru că erau băieţeii cei antipatici care incerau să ne sperie cu şerpi şi broaşte râioase dar niciodată nu reuşeau

♥       pentru că în adolescenţă ei erau cei care veneau cu noi la suc, fie doar ca amici foarte buni, fie să ne facă geloşi foştii

♥       pentru că trebuie să recunoaştem că din când în când sunt nevoiţi şi chiar reuşesc să ne suporte eroic( erotic ) toate mofturile

♥       pentru că adorăm să îi vedem în genunchi cerându-ne iertare sau în căsătorie.

♥       pentru că nu pot să stea cinci minute în acceaşi cameră cu tine fără să te sărute sau măcar să încerce dacă asta îşi doresc

♥       pentru că este superb să îl vezi nervos şi stresat înainte de prima noapte în care doarme la tine gândindu-se la dimineaţă

♥       pentru că prin intermediul nostru îşi aduc aminte de sănătatea lor şi se lasă de fumat.

♥       pentru că numai cu unii din ei poţi bea o cafea în linişte fără să te sece şi să te scoată din sărite ca o amică guralivă.

♥       pentru că din cauza lor ( cel puţin eu ) am adoptat sado-masochismul psihic ca practică – mai degrabă ritual zilnic sau săptămânal.

♥       pentru că pot provoca atâta durere dar tot ei o  iau…

♥       pentru că ei cred că noi nu putem juca murdar şi până la capăt dar putem atât de bine, câteodată mai bine decât ei

♥       pentru că şi nouă ne palac jocurile minţii nu numai lor

♥       pentru că ne place să îi chinuim la fel cum fac ei cu noi doar că noi îi putem consola mai bine, ei prin consolare înţeleg sex de împăcare

♥       pentru că unii sunt misogini dar mai ales pentru că nu toţi sunt misogini

♥       pentru că ne admiră feminitatea

♥       pentru că ne fac mofturile, chiar şi atunci când îi enervează

♥       pentru că ne aleg

♥       pentru că se simt mândri să fie aleşi

♥       pentru că îşi cer iertare, atunci când nici nu te mai aştepţi

♥       pentru că îşi cer iertare stângaci, dar frumos

♥       pentru că râd de zăpăceală, slăbiciunea, sau inocenţă noastră. dar nu o fac cu răutate

♥       pentru că sunt când bărbaţi, în toată puterea cuvântului, când copii, tânjind că şi noi după alint sau vânându-ne zâmbetul

♥       pentru că e în firea lor să conducă, pentru că uneori se lasă conduşi

♥       pentru că ne fac să ne dorim să fim frumoase

♥       pentru că ne fac să ne simţim dorite, sau admirate

♥       pentru că ne ţin în braţe

♥       pentru ca ne oferă flori, şi nu o fac atât de des încât să ne plictisim

♥       pentru că ne închină cântece, sau poezii

♥       pentru că ne stârnesc imaginaţia. pentru că le place să le stârnim imaginaţia

♥       pentru că, în toată duritatea lor, au momente de gingăşie, tandreţe, melancolie

♥       pentru că au sentimente ca şi noi, deşi uneori nu ar părea să aibă

♥       pentru că ne dau ocazii să ne simţim superioare, dar nu fac un obicei din asta

♥       pentru că nu înţeleg femeia şi deşi se dau indiferenţi, în sinea lor nu renunţă niciodată la a se minuna şi întreba oare ce vrea de fapt creatura de lângă ei

♥       pentru că viaţa nu ar fi la fel dacă nu ai avea pe cineva care să îţi dea dureri de cap,ulcer pe bază de stres,boli cardiace sau sărutări dulci dimineaţa

♥       pentru că sunt ai noştri

pentru că de fapt,noi nu avem nevoie de motive ca să ii iubim!

Dincolo.

15/01/2011

<< Am căutat alte şi alte senzaţii. Am fugit pretinzând libertate. Am sărutat fără noimă. Am îmbrăţişat fără rost. Dar m-am întors, de fiecare data, spăşită, la cel pe care îl iubeam.>>

Am mers încet prin ploaie sau am alergat de nebună. A fost acelaşi lucru. Ai fost oricum în mintea mea. Nu am putut fugi mai repede decât gândurile mele. ai rămas acolo. Şi nu cred că vei dispărea.

Mi-am lăsat sufletul, l-am renegat, ştiind că tu încă mai eşti acolo. Dar m-am întors.

Am încercat să te ţin departe, dar tu ai venit mai aproape. Mult prea aproape să pot rezista.

M-am apropiat de oameni pe care nici măcar nu-i cunoasteam, doar pentru a te găsi pe tine în ei.

I-am ţinut pe alţii de mână şi am pronunţat, fără să realizez, numele tău.

Am păşit îmbrăţişaţi în faţa tuturor, când toţi şopteau că greşesc. Dar m-am făcut că nu-i aud.

Am încercat să înţeleg ce-I în mintea ta, dar nu m-ai lăsat nicodată. De parcă aş fi putut să-i fac rău. Eu nu ţi-aş fi făcut niciodată rău.

M-am lăsat pradă braţelor tale, dar ele mi-au dat drumul atunci când aveam mai mare nevoie de ele.

Am stat luni întregi departe, lăsându-te să-ţi dai seama cât de fericit eşti când iubeşti.

Am citit zeci de cărţi şi în fiecare găseam o parte din noi.

Am încercat să urăsc tot ce ne leagă, dar am iubit mai mult.

Au fost zeci de lacrimi ce ar fi vrut să-mi înece sufletul, dar nu le-am lăsat.

Au fost mulţi care au vrut să lupte pentru el, pentru a-l avea, şi nu i-am ajutat. Nu i-am lăsat. Oricum ar fi fost inutil. De ce să lupte şi ei degeaba?…

Am mai vrut să ştiu şi tot ce crezi despre ceea ce am spus despre noi. Dar n-ai putut decât să râzi, să taci, sau să mă descurajezi.

Am vrut să ştii cât te-am iubit.

 

<< Mă ascund în căldura braţelor tale, mâinile tale mari, mă cuprind, mă înfulecă nemiloase.

Te privesc zâmbind cum îmi spui povestioare şi visezi, mâna îmi sprijină obrazul, te privesc, te iubesc cu priviri.

Îţi simt respiraţia caldă pe frunte, îţi încleştezi uşor buzele pe fruntea mea şi mă învălui încet încet în săruturi pline de iubire.

Clipe neterminate, mă urmăresc ca dâra de parfum ce ţi-ai pierdut-o pe tricoul meu. >>

 

<< Tu nu ştii, câte cuvinte

Ea încă le simte, nu ştii.

Dar nu vezi, toate câte le-ai avut

Că în noapte au căzut

Şi ele nu vor mai fi. . .

 

Poate că în lumea ta

Nu mai ai loc pentru ea.

Nori de vis ai răsturnat

Şi-ai plecat. . .

Drumul care l-ai ales,

Nici tu nu l-ai înţeles,

Iar cât ai putut răni… >>

Mulţumiri

04/01/2011

Ca să încep anul într-o notă optimistă, pentru că nu am transmis prea multe urări de bine pentru noul an şi la cât mai mult timp petrecut cu mine, scriu asta pentru a vă mulţumi. Pentru a le mulţumi celor care încă sunt …

Pentru că nu au plecat deoarece ştiau că am nevoie să stea;
Pentru că m-au încurajat ;
Pentru că au minţit pentru mine;
Pentru că mi-a făcut referatul la fizică;

Pentru că nu uiţi promisiunea ta despre noi;
Pentru că nu vrea să plece şi o să rămână;
Pentru că oricât de proaste ar fi glumele mele(uneori) ,ei s-au obişnuit;
Pentru că au înţeles că lupt pentru ce iubesc;
Pentru că uneori mi-au înţeles neputinţa;
Pentru că m-au sărutat încet pe frunte când ochii mei deveneau goi;
Pentru că m-au înţeles când acuzam marea că nu poate spăla şi ce e în sufletul nostru;
Pentru că ideea de iubire vine din interior, nu atunci când ţi-o impui.