azi, la fel ca si ieri

A devenit o obişnuinţă să-l am lângă mine, şi tot pentru mine a devenit un defect să-l am aproape, de parcă dacă nu ar fi fost, eu aş fi fost perfectă. Dar nu aş fi fost. Am greşit şi am să continui să greşesc faţă de toţi oamenii care trec prin viaţă mea. Probabil de asta unii au ales să plece, iar eu am ales să-i laş să plece. Nu m-a deranjat niciodată asta. Nu m-a deranjat că ei au renunţat la mine, şi eu am făcut asta cu mulţi alţii, aşa le-ar fi fost mai bine.
Am vrut doar să nu fiu judecată. Sau măcar nu judecată greşit. Nu judecată pentru ceea ce simt. Asta de obicei nu pot controla!

 

<<Spune-mi tu, daca e bine tot ce ai facut
Spune-mi tu, de ce mai plangi daca asta-i vrut>>