Explore!

25/03/2011

Stai tu întins cu mine-n iarbă şi ascultă, cântă, priveşte, iubeşte. Sau hai să ne dăm în leagăne până ameţim şi cântăm, până doar stelele ne mai veghează. Ţi-ar plăcea. M-ai lua de mână şi nu mi-ai mai da drumul. M-ai ţine în braţe, aşa cum ai făcut-o mereu. Aşa cum nu-mi vei da drumul vreodată. Pentru că nu-i chiar atât de uşor să renunţi. Sau cel puţin nu la mine. Am să stau mereu şi am să-ţi povestesc despre amintirile noastre. Poate ai uitat ceva. Poate ţi-e dor. Aşa cum îmi este mie acum.

Poate mai ştii cum ne jucam cu minţile noastre, deşi ştiam ce gândim, doar de dragul jocului. Pentru că mereu ne place jocul şi niciodată nu-l vom refuza. Mai ales atunci când este vorba de noi, oriunde am fi. Dar de-am fi în verdeaţă ce ne-o dorim, ar fi aşa cum am vrea, ar fi mai mult decât bine. Şi-am fi doar noi, fără nevoia de a ţine în taină gânduri, idei, sau sentimente, dorind doar exprimare, în orice mod ne face nouă plăcere.

Aşteaptă soarele, căldura, verdeaţa, adu-mi fericirea!

Anunțuri

Şi totuşi .. .

10/03/2011

Dacă aş fi avut câte un animăluţ pentru fiecare om în care am avut încredere şi a greşit, mi-aş fi deschis de mult grădină zoologică. Căci unii prea mă toarnă celor dragi ca whisky-ul într-un pahar prea plin. Şi mi-a cam ajuns. Singurul lucru pentru care ei ar mai merge la biserică şi s-ar ruga , ar fi pentru ca eu să nu mai aflu. Nimic. Altfel, ar fi devenit de mult atei.

Dar acuşi se va termina, iar dacă eu nu mai am încredere în tine, universul va conspira împotriva ta!