Femei

28/04/2012

“-   Trebuie sa plec.

–     Te duci sa o vezi pe Dee Dee?

–     Nu fi caraghioasa, exista un motiv.

–     Ai spus ca totul s-a terminat.

–         Da, s-a terminat. Vreau doar sa nu o ranesc prea tare. Vreau sa-i explic ce s-a intamplat. Oamenii sunt prea reci unul cu altul. Nu vreau sa revina la mine, vreau doar sa-i explic ce s-a intamplat ca sa poata intelege.

–         Vrei sa o futi.

–         Nu , nu vreau s-o fut. Nu prea imi venea s-o fut nici cand eram cu ea. Vreau doar sa-i explic.

–         Nu-mi prea place chestia asta…

–         Lasa-ma sa o fac. Vreau doar sa clarific lucrurile. Am sa ma intorc repede. “

barbatilor le e frica, iar femeile sunt niste ipocrite. cam asa incepe. ele isi expria dorinta pentru o dragoste adevarata, iar ei… lor le ia foarte mult sa se hotarasca ce vor. de fapt, nu e chiar asa; pentru fiecare dintre ei, fie ca e vorba de dragoste sau doar de o aventura, sunt doar niste liste.  cu cati au fost, unde au fost, cu cati s-au culcat, pe care le-au parasit.. e vorba doar de parerea lor despre ei insisi, care trebuie sa fie cat mai buna, pentru a putea incerca sa-i faca si pe cei din jur sa creada la fel.

nu prea conteaza nimic ce e adevarat din noi, ci doar cum ne percep ceilalti.

Right now…

22/04/2011

Pentru că întotdeauna, indiferent de cine ar fi vorba, aş fi fost acolo să-l ajut. Pentru că de obicei era unul de-al meu, iar pe ai mei îi iubesc.
Pentru că niciodată nu aş fi făcut ceva care să-i deranjeze. Nu în mod intenţionat.
Nu  aş fi făcut ceva doar de dragul de a face, ci doar pentru că le făcea bine lor.
Pentru că nimic din ce am făcut, nu le-aş fi reproşat.
Pentru că nu i-aş fi lăsat baltă.
Pentru că nu m-aş fi aşteptat niciodată la ceva asemanantor din partea lor.
Pentru că exact atunci când ai nevoie de ei, indiferenţa lor doare cel mai mult.
Pentru că nu le-aş fi cerut niciodată nimic . Nimic altceva decât să-mi stea alături.

Eşti un copil iubite, când râzi sau plângi sau îmi zâmbeşti.

Eşti mic în ochii mei de-ncerci să mă mai iei în braţe sau să mă priveşti în ochi. Ei au început să vadă mai departe de tine. Nu le mai eşti limită nici în trup, nici în simţire, caută mai departe de tine, pe cineva care să-i facă din nou fericiţi.

Poate ai vrut să-i vezi goi, şi da, ai reuşit! Şi măcar de-ai fi recunoscut că asta te face să te simţi bine. Dar ai continuat să priveşti prin ei, îţi plăcea prea mult imaginea ta oglindită în ei. Căci nu te-au trădat niciodată. Te-au arătat mereu pe tine, cu toate ale tale, cu toate care le-au plăcut lor.

Fragment

27/01/2011

Indiferenţi acum, iubitori doar în doi, sfioşi în întuneric, copii. Aşa suntem. Aşa vom fi mereu.
Vinovat de iubire în tăcere, arogant cu cei din jur, neiertător cu cei iubiţi. Incontestabil doritor, însetat de trup, de nepotolit în sărut.

A devenit o obişnuinţă să-l am lângă mine, şi tot pentru mine a devenit un defect să-l am aproape, de parcă dacă nu ar fi fost, eu aş fi fost perfectă. Dar nu aş fi fost. Am greşit şi am să continui să greşesc faţă de toţi oamenii care trec prin viaţă mea. Probabil de asta unii au ales să plece, iar eu am ales să-i laş să plece. Nu m-a deranjat niciodată asta. Nu m-a deranjat că ei au renunţat la mine, şi eu am făcut asta cu mulţi alţii, aşa le-ar fi fost mai bine.
Am vrut doar să nu fiu judecată. Sau măcar nu judecată greşit. Nu judecată pentru ceea ce simt. Asta de obicei nu pot controla!

 

<<Spune-mi tu, daca e bine tot ce ai facut
Spune-mi tu, de ce mai plangi daca asta-i vrut>>

Nici de data asta

23/01/2011

O vezi zâmbit fals în braţe tale.şi totuşi nu renunţi la ea.

Oricâtă durere ai ascunde sub gene. Oricât te-ai putea lipsi de ea, întorcăndu-te mai apoi la cineva cu adevărat drag, cineva la care nu revii din cauza celorlalţi. Oare ceilalţi merită mai mult decât ea? Se pare că da!
Se pare că ai fi în stare să renunţi la orice, chiar şi la fericirea ta, pentru ei. Dar totuşi cine sunt ei? Ei sunt doar nişte marionete, doar nişte figuri, ignoranţi, în care ai mai multă încredere decât în tine insuti. Şi totuşi ai vrea să nu mai existe lume, să rămâneţi doar doi.
Faţă de tine, vocea din capul ei care nu o lasă să facă ceea ce îşi doreşte, nu e orgoliul, ci conştiinţa.

 

<<Gandul ma poarta, ma duce departe de lume, in loc fara cer

Ma-ndeamna sa-mi vreau fericirea dincolo de tine, sa zbor sau sa pier

Fii gata in clipa ce vine, un zambet sa-mi dai

Mai spune-mi din taine marunte ce zguduie lumea, cu mine mai stai>>

Dincolo.

15/01/2011

<< Am căutat alte şi alte senzaţii. Am fugit pretinzând libertate. Am sărutat fără noimă. Am îmbrăţişat fără rost. Dar m-am întors, de fiecare data, spăşită, la cel pe care îl iubeam.>>

Am mers încet prin ploaie sau am alergat de nebună. A fost acelaşi lucru. Ai fost oricum în mintea mea. Nu am putut fugi mai repede decât gândurile mele. ai rămas acolo. Şi nu cred că vei dispărea.

Mi-am lăsat sufletul, l-am renegat, ştiind că tu încă mai eşti acolo. Dar m-am întors.

Am încercat să te ţin departe, dar tu ai venit mai aproape. Mult prea aproape să pot rezista.

M-am apropiat de oameni pe care nici măcar nu-i cunoasteam, doar pentru a te găsi pe tine în ei.

I-am ţinut pe alţii de mână şi am pronunţat, fără să realizez, numele tău.

Am păşit îmbrăţişaţi în faţa tuturor, când toţi şopteau că greşesc. Dar m-am făcut că nu-i aud.

Am încercat să înţeleg ce-I în mintea ta, dar nu m-ai lăsat nicodată. De parcă aş fi putut să-i fac rău. Eu nu ţi-aş fi făcut niciodată rău.

M-am lăsat pradă braţelor tale, dar ele mi-au dat drumul atunci când aveam mai mare nevoie de ele.

Am stat luni întregi departe, lăsându-te să-ţi dai seama cât de fericit eşti când iubeşti.

Am citit zeci de cărţi şi în fiecare găseam o parte din noi.

Am încercat să urăsc tot ce ne leagă, dar am iubit mai mult.

Au fost zeci de lacrimi ce ar fi vrut să-mi înece sufletul, dar nu le-am lăsat.

Au fost mulţi care au vrut să lupte pentru el, pentru a-l avea, şi nu i-am ajutat. Nu i-am lăsat. Oricum ar fi fost inutil. De ce să lupte şi ei degeaba?…

Am mai vrut să ştiu şi tot ce crezi despre ceea ce am spus despre noi. Dar n-ai putut decât să râzi, să taci, sau să mă descurajezi.

Am vrut să ştii cât te-am iubit.

 

<< Mă ascund în căldura braţelor tale, mâinile tale mari, mă cuprind, mă înfulecă nemiloase.

Te privesc zâmbind cum îmi spui povestioare şi visezi, mâna îmi sprijină obrazul, te privesc, te iubesc cu priviri.

Îţi simt respiraţia caldă pe frunte, îţi încleştezi uşor buzele pe fruntea mea şi mă învălui încet încet în săruturi pline de iubire.

Clipe neterminate, mă urmăresc ca dâra de parfum ce ţi-ai pierdut-o pe tricoul meu. >>

 

<< Tu nu ştii, câte cuvinte

Ea încă le simte, nu ştii.

Dar nu vezi, toate câte le-ai avut

Că în noapte au căzut

Şi ele nu vor mai fi. . .

 

Poate că în lumea ta

Nu mai ai loc pentru ea.

Nori de vis ai răsturnat

Şi-ai plecat. . .

Drumul care l-ai ales,

Nici tu nu l-ai înţeles,

Iar cât ai putut răni… >>

 

„Nu-i mai poţi vorbi,chiar dacă
Chiar dacă n-o poţi întâlni
chiar dacă….
Chiar dacă toată lumea e-ntre voi
Chiar dacă el nu-i vinovat
Chiar dacă ştii şi n-ai uitat
Chiar dacă lumea s-a-mpartit stupid
la doi
Chiar dacă ştii,el n-a uitat
Şi telefonul sună
Sună mereu….

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit…
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult”

Mi-e dor.

26/12/2010

Mi-e dor.

Mi-e dor de tine şi de noi, de amintirile noastre.

Mi-e dor de când stăteam în pat şi nu făceam nimic. Sau făceam. Dar măcar eram împreună.

Mi-e dor să mă uit în albumele tale vechi.

Mi-e dor de conversaţiile alea lungi şi despre orice.

Mi-e dor de-a recunoaşte ce simt.

Mi-e dor de nopţile lungi, petrecute împreună, în orice mod.

Mi-e dor de vodca mea de zi cu zi şi gustul tău.

Mi-e dor de ochii ce mă priveau îndelung doar pentru că ştiau că asta mă face să mă simt mică şi neajutorată.

Mi-e dor de corpurile noastre apropiate, unite, calde.

Mi-e dor să mă ţii în braţe şi sa mă săruţi pe frunte spunându-mi să mai stau. Măcar puţin.

Mi-e dor să nu te las sa dormi doar pentru că prezenţa ta imi face mie bine.

Mi-e dor de fanteziile noastre.

S.

19/12/2010

Spune-mi ce simţi, când simţi, când te prefaci, când nu eşti tu. Sau chiar nu mai ştii cum e sa fii tu. E greu să-ţi laşi gândul liber, e greu sa spui ceea ce crezi nu ce e mai bine de spus. Daca nu ai încerca sa blochezi asta, ţi-ai da seama ca sentimentele tale pentru ea sunt reale. Dar daca crezi ca gândurile-ţi sunt incerte, e nevoie sa o săruţi din nou ca să-ţi dai seama.

Nu ai nevoie de un gând incert. El nu te poate lăsa să-ţi dai seama ce-ţi face bine. El e dictat de conştiinţă sau orgoliu. De fapt, nici nu mai contează ce e bine. Ce e bine pentru cei din jurul tau.

Faptul că măcar uneori ii simţi lipsa, înseamnă ca ai făcut o greşeală, iar gândurile tale erau si atunci incerte. Şi nu te-au ajutat. Dar aici nu e vorba de greşeli. Pentru ca încă mai greşeşti.

Uită-te mai încolo, uită-te dincolo de tine, de locul in care ţi-ai oprit privirea, dincolo de cei care fac doar cum vrei tu. Exista oameni cu voinţă proprie. Ai uitat si asta. Aminteşte-ţi ca viaţa ta-i un poligon, in care ţi-ai uitat tinta.

De acum, numai tu contezi. Numai tu îţi poţi da seama daca, după atâta timp vei mai putea găsi ce ai dat de mult de-o parte.

 

<<Si dacă după tot ce ţi-am spus, n-ai înţeles nimic –
De fapt trebuia să simţi, nu să-nţelegi –
Dacă după tot ce-am făcut, nu-nsemn nimic pentru tine,
De ce nu vrei sa ma dezlegi?
Să plâng – nu-ncerc,
Să-ncerci – nu ştii,
Să ştiu – nu vreau,
Să vrei – nu poţi.
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai ştiu nimic>>

-Iubesc atât de mult fumul ăsta…Mă face să mă simt atât de bine,mă face să te vreau mai mult decât de obicei,îmi vine să-ţi spun atât de multe…

-In starea în care eşti acum,te cred.Probabil şi tu ai crede orice spui.

-In ce stare sunt?E doar puţin fum aici,nimic nou,nimic special…

– E de fapt starea ta normală.spuse ea plictisită.

-Probabil.Îmi place să stau aici,pe sânul tău,simţindu-ţi fiecar respiraţie în parte.

Hei,inima ta bate mai repede decât a mea !?

-Delirezi…

-Probabil dacă aş delira ,n-aş realiza cum tu stai aici lângă mine,goală.

-Daca zici tu …

-Si tu ai tras ceva! spuse el de odată.

-Pai nu vroiam să te las să fii singurul fraier de pe aici!

-Hei,nu ţipa la mine.Sunt exact lângă tine.

-Nu tip.Mă bucur doar.În clipa asta,simt că aş putea face orice.Aboslut orice!

-Atunci hai să facem.  iar entuziasmul i se cunoştea în glas.

-Hmmm… nu acum.Uită-te împreună cu mine pe fereastră! De data asta chiar cred că aş putea atinge norul acela.

-Inceteaza! Te comporţi ciudat…sigur nu ai luat acelaşi lucru ca mine.

-Pai nu.

-De ce nu ?Nu vreau să începi din nou să vorbeşti sau să povesteşti despre tot felul de norişori pe care tu i-ai putea avea.

-Bine,tac.

-Nu e nevoie.

iar el începu să o sărute încet,cu buzele-i tremurânde.

se făcu linişte în camera impură,iar trupurile goale,reci,se pierdeau în fum.

lumina dispăru odată cu timpul,iar după toate acestea ea tresări brusc lângă el,spărgând liniştea din umbră.

acesta o strânse în braţe,şi-i şopti “Te iubesc”

iar ea… “Tu mă iubeşti doar când eşti high”

“Eu sunt întotdeauna high”

say something

18/06/2010

Say something, I wanna know what you feel
Cause you were driving my heart crazy
Say something… Want to know what I feel?
How long will you keep me so far away?

adu-ti aminte

16/06/2010

ai un soare bland,pe un cer senin,o noapte calda cu un cer instelat sau poate o ploaie calda de vara.alege ceva.

aseaza-te undeva si priveste in sus.gandeste-te la tot ce ai vorbit cu mine sau cu altii vreodata.

de fapt,nu.nu-mi pasa de altii. adu-ti aminte de mine. adu-ti aminte de tot ce am putut sa-ti spun vreodata,dar mai ales de tot ce mi-ai spus tu,de toate povestile noastre.

imi plac povestile.ce e gresit?imi plac povestile despre oameni,imi plac povestile oamenilor. de aceea ii ascult mereu ore in sir,fara sa-i judec,punand doar uneori mai multe intrebari .

imi spui povestea ta?

genericul final

06/04/2010

 [orice asemanari cu evenimentele reale sunt total intamplatoare]

-uite,nu stiu cum ce sa spun…nu stiu cum sa ti-o spun de fapt.ne-am vazut tot mai rar in ultima vreme,am vorbit tot mai putin…e ciudat.

-stiu.

-atat ai de spus?

-pai nu stiu ce as putea sa spun…nici nu stiu ce ar mai fi de spus.

-vrei sa incerci macar ?vrei sa te prefaci macar putin ca-ti pasa?

-imi pasa,dar..

-dar ce?uite,hai sa te ajut.mai…simti ceva pentru mine?adica te mai incanta catusi de putin ideea de a mai sta cu mine,de a ma mai tine in brate,de a ma saruta?

-nu e evident?

-evident ca ce?ca nu?asta da!
-nu inteleg unde vrei sa ajungi…dar evident ca inca tin la tine…

-dar?…

-de ce naiba trebuie sa fie mereu si un dar?

-nu este mereu;doar acum.uite,stii,inca tin la tine…dar mi se pare ca pentru tine nu mai e la fel.parca te-ai plictisit de mine,de noi.

-nu cred ca e asa.

-nu crezi?da tu ce stii?ce ti se pare ca-s eu aici?cineva de care azi ai chef,si maine poate nu?nu-mi place asa,iar tu stii asta.sau cel putin ar trebui sa stii.

-dar stiu.

-si atunci de ce mama ma-sii e asa de greu sa-mi zici ce crezi sau ce simti?asta daca mai simti ceva.nu vreau sa devin o rutina pentru tine,sa fiu tipa la care te intorci mereu dupa ce te-ai bucurat de alta.nu sunt doar o pereche de sani pe doua picioare!

-credeam ca stii ca nu asta reprezinti pentru mine…

-nu mai stiu nimic acum.si nici nu mai cred nimic.nu stiu nici macar daca mai cred in noi.

-atunci…ce rost mai are?

-vrei sa se termine?

-nu..nu cred..inca nu pot..nu pot renunta inca la tot ce e aici,la tot ce inseamna noi.pentru tine e chiar atat de usor sa renunti?

-daca mi-ar fi fost usor nu mai eram acum aici cu tine,purtand discutia asta idioata si incercand sa te inteleg! poate totusi hotarasti ce vrei sa faci,folosind mai mult de doua cuvinte si fara texte lacrimogene.

-cred ca si stiu deja! inca te vreau doar pentru mine…

-doar crezi?