Dacă sentimentele se prostituează, înseamnă că cel în care zac este o curvă.

Şi dacă ele nu se pot vinde, pentru orice, atunci trupul trebuie să se sacrifice. Şi asta pentru că niciodată timpul, sau mai ales dragostea, indiferenţa sau orice altceva n-au vindecat nimic. Inimile doar au murit pentru a salva trupul. Sufletul este cel care cere mângâiere, trupul poate fi doar deasupra sau dedesubt. Şi să se mişte. Sau să fugă. Sau să alerge în bratele altcuiva. Dar sufletul unde să se ducă, unde să evadeze el? Trupul încasează rănile uşoare, durerea. Dar cea mai profundă este cea către interior;spre origini; de acolo începe totul. Şi nu se sfârşeşte niciodată. Gândeşte-te doar cât de uşor a fost să treci peste o durere fizică, decât peste o dezamăgire sau o promisiune încălcată.

Dincolo.

15/01/2011

<< Am căutat alte şi alte senzaţii. Am fugit pretinzând libertate. Am sărutat fără noimă. Am îmbrăţişat fără rost. Dar m-am întors, de fiecare data, spăşită, la cel pe care îl iubeam.>>

Am mers încet prin ploaie sau am alergat de nebună. A fost acelaşi lucru. Ai fost oricum în mintea mea. Nu am putut fugi mai repede decât gândurile mele. ai rămas acolo. Şi nu cred că vei dispărea.

Mi-am lăsat sufletul, l-am renegat, ştiind că tu încă mai eşti acolo. Dar m-am întors.

Am încercat să te ţin departe, dar tu ai venit mai aproape. Mult prea aproape să pot rezista.

M-am apropiat de oameni pe care nici măcar nu-i cunoasteam, doar pentru a te găsi pe tine în ei.

I-am ţinut pe alţii de mână şi am pronunţat, fără să realizez, numele tău.

Am păşit îmbrăţişaţi în faţa tuturor, când toţi şopteau că greşesc. Dar m-am făcut că nu-i aud.

Am încercat să înţeleg ce-I în mintea ta, dar nu m-ai lăsat nicodată. De parcă aş fi putut să-i fac rău. Eu nu ţi-aş fi făcut niciodată rău.

M-am lăsat pradă braţelor tale, dar ele mi-au dat drumul atunci când aveam mai mare nevoie de ele.

Am stat luni întregi departe, lăsându-te să-ţi dai seama cât de fericit eşti când iubeşti.

Am citit zeci de cărţi şi în fiecare găseam o parte din noi.

Am încercat să urăsc tot ce ne leagă, dar am iubit mai mult.

Au fost zeci de lacrimi ce ar fi vrut să-mi înece sufletul, dar nu le-am lăsat.

Au fost mulţi care au vrut să lupte pentru el, pentru a-l avea, şi nu i-am ajutat. Nu i-am lăsat. Oricum ar fi fost inutil. De ce să lupte şi ei degeaba?…

Am mai vrut să ştiu şi tot ce crezi despre ceea ce am spus despre noi. Dar n-ai putut decât să râzi, să taci, sau să mă descurajezi.

Am vrut să ştii cât te-am iubit.

 

<< Mă ascund în căldura braţelor tale, mâinile tale mari, mă cuprind, mă înfulecă nemiloase.

Te privesc zâmbind cum îmi spui povestioare şi visezi, mâna îmi sprijină obrazul, te privesc, te iubesc cu priviri.

Îţi simt respiraţia caldă pe frunte, îţi încleştezi uşor buzele pe fruntea mea şi mă învălui încet încet în săruturi pline de iubire.

Clipe neterminate, mă urmăresc ca dâra de parfum ce ţi-ai pierdut-o pe tricoul meu. >>

 

<< Tu nu ştii, câte cuvinte

Ea încă le simte, nu ştii.

Dar nu vezi, toate câte le-ai avut

Că în noapte au căzut

Şi ele nu vor mai fi. . .

 

Poate că în lumea ta

Nu mai ai loc pentru ea.

Nori de vis ai răsturnat

Şi-ai plecat. . .

Drumul care l-ai ales,

Nici tu nu l-ai înţeles,

Iar cât ai putut răni… >>

11/01/2010

S-ar putea sa regreti ca m-ai intalnit.Cica e greu sa fii iubit.Eu insa trebuie sa spun ceea ce cred acum-ce vreau acum.

Mi se tot repeta ca suntem raspunzatori de faptele noastre,de ceea ce gandim,de felul in care apreciem viata,ca nu suntem inimi care intra in ignoranta. Dar nu mai simt nimic Nu mai pot sa ma ridic.Cred ca uneori pot doar sa profit de dragostea celor din jur.

Nu mai stiu sa mangai nici macar un pic.

Am cantat de-a atatea ori in vise…acum ele nu mai au chip, nu mai au glas.

Nu stiu daca vreau sa ma iubesti sau sa ma minti.

Si totusi, daca nu ai plecat si te-ai hotarar sa stai…ajuta-ma sa nu ma plang,sa-nvat din nou sa lupt, sa pot in brate sa te strang, sa-mi spui ca nu e greu.

P.s.:Prin dragoste nu ma refer la o iubire nebuna,ci la un sentiment -oarecare.