Stau intinsa pe jos, in camera. E bine. E liniste. Simt ca retraiesc din povestile si visele noastre. Nu e un moment de nostalgie! E un sincer moment de bucurie; ca ceva a fost, ceva am avut impreuna. Nu ma refer acum la cineva anume, ci la oricare „tine” care citesti acum si ma cunosti.

Imi amintesc-poate prea devreme, ori a trecut prea mult, sau scriu eu prea tarziu despre asta, de noptile tarzii pe care le petreceam impreuna, de orele prea matinale la care ne trezeam impreuna, istoviti de discutiile precedente, de o noapte in care eu dormeam linistita, in timp ce singura ta grija era sa ma invelesti, sa nu-mi fie frig, sau sa am prin preajma orice din ceea ce mi-ar putea face rau.

Imi amintesc de dupa amiezele de iarna cu ceai cald, de linistea dintre noi cand ne uitam la un banal film, de prietenii vechi, dar buni, pe care nu i-am vazut de mult si care probabil cred ca mint cand spun ca imi este dor de ei.

Imi amintesc tarziu de copilarie, de bucuriile pe care am avut norocul sa le am.

Imi amintesc de orele in care obisnuiam sa petrecem ore in sir, fara aspune ceva, dar simteam ca e bine asa.

Imi amintesc de stradania de a incerca sa ii fac pe altii sa inteleaga-a fost inutil.

Imi amintesc de dorinta multora de a incerca sa ma schimbe, in mintea lor crezand ca asta e un lucru bun. Nu au reusit.

Imi amintesc de baile din miez de noapte in mare.

Imi amintesc din nou de iernile geroase in care prefeream sa ne plimbam pe afara, inghetand mai mult, in schimbul unui loc mai comod. Dar noua asta ne facea bine.

Imi amintesc de cand umblam de nebuni prin ploaie, cantand.

Imi amintesc de timpul in care nu-mi era frica de nimic.

Imi amintesc de multe. Dar au trecut si scriu acum zambind.

Tu iti mai amintesti ceva?

Anunțuri

 

Oare? Oare chiar toate sunt la fel? Nu-ţi aminteşti nimic special din cele dinainte?

Sau poate eşti prea ignorant şi astfel toate par la fel. Dar nu! Nimic nu e la fel. Nici măcar iarnă. Ea e mai specială decât orice altceva. Ea te face să-ţi dai seamă că te-ai schimbat, că unele au trecut, iaraltceva va veni. Poate ceva mai bun.De fapt, aşa e regula nu? Acel ceva mai nou e mai bun decât orice a fost înainte. Poate doar prin faptul că e nou.că nu ştii nimic despre el, că ai avea şansa să-l explorezi, să afli mai multe despre el, lucruri pe care sunt convinsă că tu crezi că le ştii despre cel de dinainte. Dar nu. Iarna e prea scurtă ca să-ţi spună toate secretele ei.

Iubeşte iarna. Iarna, iubeşte-mă pe mine!