Mulţumiri

04/01/2011

Ca să încep anul într-o notă optimistă, pentru că nu am transmis prea multe urări de bine pentru noul an şi la cât mai mult timp petrecut cu mine, scriu asta pentru a vă mulţumi. Pentru a le mulţumi celor care încă sunt …

Pentru că nu au plecat deoarece ştiau că am nevoie să stea;
Pentru că m-au încurajat ;
Pentru că au minţit pentru mine;
Pentru că mi-a făcut referatul la fizică;

Pentru că nu uiţi promisiunea ta despre noi;
Pentru că nu vrea să plece şi o să rămână;
Pentru că oricât de proaste ar fi glumele mele(uneori) ,ei s-au obişnuit;
Pentru că au înţeles că lupt pentru ce iubesc;
Pentru că uneori mi-au înţeles neputinţa;
Pentru că m-au sărutat încet pe frunte când ochii mei deveneau goi;
Pentru că m-au înţeles când acuzam marea că nu poate spăla şi ce e în sufletul nostru;
Pentru că ideea de iubire vine din interior, nu atunci când ţi-o impui.

 

Nimic.

Nu mai era nimic acolo.

Nu-si mai spuneau nimic.

Ea privea in gol,el o privea indelung.

Ea ar fi vrut ca el sa-i observe tristetea,ingandurarea,el ar fi vrut doar sa o sarute,sa o tina in brate din nou.

Ea simtea fiecare cuvant al lui,el lua in ras tot ce spunea ea;desi ea spunea ce simtea.

Ea ii stia defectele,si tocmai asta era,credea ca defectele lui se potrivesc cu calitatile sale.

El zambea bland si o atingea timid,ea visa pervers.

Ea vroia sa creada in el si sa-l iubeasca,el…credea ca o vrea pe ea.

Ea purta inca pe buze primul sarut…

El vroia sa-si faca curaj sa-i  spuna tot ce nu-i spusese pana atunci.