Eşti un copil iubite, când râzi sau plângi sau îmi zâmbeşti.

Eşti mic în ochii mei de-ncerci să mă mai iei în braţe sau să mă priveşti în ochi. Ei au început să vadă mai departe de tine. Nu le mai eşti limită nici în trup, nici în simţire, caută mai departe de tine, pe cineva care să-i facă din nou fericiţi.

Poate ai vrut să-i vezi goi, şi da, ai reuşit! Şi măcar de-ai fi recunoscut că asta te face să te simţi bine. Dar ai continuat să priveşti prin ei, îţi plăcea prea mult imaginea ta oglindită în ei. Căci nu te-au trădat niciodată. Te-au arătat mereu pe tine, cu toate ale tale, cu toate care le-au plăcut lor.

Anunțuri

A devenit o obişnuinţă să-l am lângă mine, şi tot pentru mine a devenit un defect să-l am aproape, de parcă dacă nu ar fi fost, eu aş fi fost perfectă. Dar nu aş fi fost. Am greşit şi am să continui să greşesc faţă de toţi oamenii care trec prin viaţă mea. Probabil de asta unii au ales să plece, iar eu am ales să-i laş să plece. Nu m-a deranjat niciodată asta. Nu m-a deranjat că ei au renunţat la mine, şi eu am făcut asta cu mulţi alţii, aşa le-ar fi fost mai bine.
Am vrut doar să nu fiu judecată. Sau măcar nu judecată greşit. Nu judecată pentru ceea ce simt. Asta de obicei nu pot controla!

 

<<Spune-mi tu, daca e bine tot ce ai facut
Spune-mi tu, de ce mai plangi daca asta-i vrut>>