N-am avut niciodata o pasiune deosebita pentru politica. Desi,precizez  ca am fost impresionata de ceea ce se petrece acum in strada. Dar n-am sa detaliez pe tema asta prea mult pentru ca deja s-au comentat destule si s-au inteles putine.

Sunt doua lucruri pe care vreau sa le mentionez:

1.      despre acei oameni , care fara prea multa cultura s-au apucat sa comenteze despre acest subiect, pe un ton plin de dezgust, scarba, indiferenta. S-au pus intrebari precum “pentru ce naiba se agita astia ma?” “da ce, ei  nu au ce face acasa, de ce se agita?”. As da eu un raspuns la asta, si as spune ca poate au iesit in strada ca sa  lupte pentru ceva mai buna, sa nu mai planga maicata seara ca nu are ce sa-ti dea de mancare, ca ceri bani ca disperatul in fiecare zi, ca singura ta grija e sa te spargi prin spatele vreo unui bloc, iar ai ai tai trebuie sa te intretina. As mai putea spune, ca daca esti atat de idiot, incat sa nu intelegi macar asta, ai putea macar sa nu mai pui astefel de intrebari. Uneori tacerea te face sa pari mai destept.

2.      despre un pusti, de 10 ani, elev in clasa a IVa  care i-a spus mamei ca merge la joaca, dar de fapt s-a dus la protest. A venit apoi la televiziune, si a vorbit atat de clar cum ca presedintele ne triseaza, toti cei care sunt la conducere sunt niste hoti care in loc sa aiba grija de popor se gandesc doar la ei insisi si cum nu i-a fost frica sa mearga sa lupte alaturi de ceilalti , desi unii l-au indemnat sa mearga acasa, pentru ca este prea mic. Era mandru ca cineva a avut atata incredere in el incat i-a dat sa fluture drapelul. Pentru prima data am citit sinceritatea pe chipul cuiva. Pe un astfel de om, desi are 10 ani, eu l-as aprecia; nu pe cei care lupta pentru mai bine din fata monitorului, cu like-uri pe facebook, stand comod in pat.

<<Îngerii mor de ispita din lume

și cine ajunge, hai spune-mi, în rai? >>

Anunțuri

!!?

17/12/2011

    Nu, nu sunt bine, nici macar ok nu e cuvântul care sa ma descrie. Nu mai e de mult asa. Si sigur nici prea curând. Nu mai am rabdarea sau energia necesara. Simt ca am luptat prea mult pentru ceva inutil. Dar parca nici nu sunt pregatita sa renunt.
Am zis mereu ceea ce credeam, am trecut peste cuvântul altora, nu l-am respectat, am fost mereu in opozitie cu ceea ce nu era corect. Am fost învatata sa stiu sa apreciez adevarul. Sa cred in el si sa respect pe cel care mi-l pune la dispozitie. Asa am si facut.
Am pus la bataie orice numai pentru a obtine ceea ce-mi doresc. Nu am pierdut niciodata. Si asta prin corectitudine. Mi-am impus ca scopul sa scuze mijloacele si inca continui cu ideea asta.
Totul este mai prejos decât visurile si idealurile noastre. Astea sunt singurele lucruri concrete si pe care nu ni le poate lua nimeni. Pentru ele se mai merita o lupta. Cu oricine. Chiar si cu noi însine.
Am facut toate astea. Pentru ca nu pun nimic mai presus decât ceea ce-mi doresc. Am fost învatata sa lupt, sa cred si sa simt. In asta consta educatia mea. In dreptate.
Nu ma schimb pentru ca nu vreau. Si chiar daca as vrea nu as putea. Sunt prea obisnuita cu mine însami!

<<Taci, nu vorbi. Nu vreau sa mai aud
Nici urletul din mine stins pe asfaltul ud! >>

 

Mulţumiri

04/01/2011

Ca să încep anul într-o notă optimistă, pentru că nu am transmis prea multe urări de bine pentru noul an şi la cât mai mult timp petrecut cu mine, scriu asta pentru a vă mulţumi. Pentru a le mulţumi celor care încă sunt …

Pentru că nu au plecat deoarece ştiau că am nevoie să stea;
Pentru că m-au încurajat ;
Pentru că au minţit pentru mine;
Pentru că mi-a făcut referatul la fizică;

Pentru că nu uiţi promisiunea ta despre noi;
Pentru că nu vrea să plece şi o să rămână;
Pentru că oricât de proaste ar fi glumele mele(uneori) ,ei s-au obişnuit;
Pentru că au înţeles că lupt pentru ce iubesc;
Pentru că uneori mi-au înţeles neputinţa;
Pentru că m-au sărutat încet pe frunte când ochii mei deveneau goi;
Pentru că m-au înţeles când acuzam marea că nu poate spăla şi ce e în sufletul nostru;
Pentru că ideea de iubire vine din interior, nu atunci când ţi-o impui.