“But I never told you”[4]

 

“ Nu am de gand sa ma declar neputincioasa sau satula, ci am sa mai incerc putin sa gasesc in el o urma care sa ma fac sa cred ca ii pasa. Poate nu e asa doar cu mine, dar probabil ca pe mine ma afecteaza cel mai mult datorita atentiei pe care i-o acord. Totusi asta imi ia tot mai mult din energie.. din orice. Nu incerc sa dramtizez. Sau sa ma plang. La urma urmei, eu am ales asta. Eu am ales sa-i fiu alaturi. Dar gandurile mele nici macar nu mai au coerenta. E un haos si o neliniste incat nici cel mai bland glas nu ar putea linisti ceva. Dar el parca nu observa. Nu  observa ca sunt in stare sa-l ascult ore in sir, fara a spune nimic… fara a incerca sa fac ceva. . Sau poate ca nu vrea. Poate ca nelinistea mea isi gaseste linistea in povestile lui. Sau poate gandurile mele merg prea departe, si ar trebui sa se fi oprit de mult la ceva mai superficial. Insa nu cred ca de asta am eu nevoie. Nu acum. Acum mi-ar placea sa stiu ca ar vrea sa fie aici…”